Bursita infecţioasă este o boală virală care afectează efectivele de păsări din întreaga lume. Asociată cu o mortalitate crescută, o uniformitate redusă a puilor și rate mai mari de respingere din fabrica, IBD este una dintre cele mai mari amenințări din punct de vedere al productivității cu care se confruntă industria avicolă actuală. Îmbunătățirea imunității efectivelor prin protecție sigură, eficientă și pe termen lung, atenuează această boală pentru a spori performanța efectivelor.

BI este o afecțiune a tineretului aviar. Virusul infectează limfocitele B imature și determină o imunosupresie care conduce la infecții secundare, la păsările convalescente. Boala este prezentă în industria aviară, la nivel mondial.

Etiologie: Birnavirusul (virusul bursitei infecțioase; IBDV), care este izolat cel mai ușor din bursa Fabricius, dar care poate fi izolat și din alte organe. Este eliminat prin fecale, este foarte stabil și dificil de eradicat din adăposturi. Virusurile serotipului 1 determină boala la găini, serotipul 2 este apatogen, dar se poate multiplica la găinile și curcile care nu au boala.

Virulența tulpinilor din teritoriu ale virusului variază considerabil. Au fost observate virusuri care variază de la atenuate natural, până la foarte virulente (vv). Tulpinile vvIBDV care pot determina mortalitate ridicată (>20%), au fost detectate inițial în Europa. Acestea s-au răspândit în Orientul mijlociu, Asia și Africa, au fost detectate în America de Sud și Centrală în 1999 și în SUA în 2009.

Prezentarea clinică: Este în funcție de vârstă, rasa găinilor, virulența virusului și prezența anticorpilor materni. Perioada de incubație: 3-4 zile.

Clinic: Găinile sunt cele mai susceptibile la boala clinică la vârsta de 3-6 săptămâni, atunci când celulele B imature populează bursa și când imunitatea maternă a scăzut.

Subclinic: Înainte de vârsta de 3 săptămâni, daune economice ridicate, ca urmare a imunosupresiei, răspunsul imun umoral (celulele B) este cel mai grav afectat. Găinile cu imunosupresie, ca urmare a infecțiilor timpurii cu IBDV, nu răspund bine la vaccinare și sunt predispuse la infecții cu virusuri și bacterii care în mod normal nu sunt patogene.

Simptome: Depresie, prostrație gravă, diaree apoasă, deshidratare, pene murdare în jurul cloacei, ciugulirea regiunii cloacale și inflamația cloacei. Morbiditatea în efective este tipic 100%, iar mortalitatea poate varia de la 5%, până la peste 60%, în funcție e tulpina virală și rasa găinilor. Mortalitatea este în mod normal mai ridicată la rasele ouătoare, comparativ cu rasele de carne. Recuperarea survine în <1 săptămână, iar sporul în greutate la broiler este întârziat cu 3–5 zile.

Leziuni: Bursa cloacală poate deveni mărită în volum, cu un transsudat de culoare gălbuie, la suprafață. Sunt observate, câteodată, hemoragii la nivelul mucoaselor și seroaselor. Atrofia bursei, care include pierderea limfocitelor B, apare la aproximativ 7-10 zile de la infecție. Imunosupresia este corelată direct cu pierderea limfocitelor B. Tulpinile vvIBDV determină leziuni similare la nivelul bursei cloacale și pot apărea, de asemenea, congestia și hemoragia, la nivelul musculaturii pectorale și picioarelor. Găinile care s-au recuperat după infecții cu IBDV au burse cloacale mici, atrofiate, ca urmare a distrucției și a lipsei regenerării foliculilor bursali.

Nu există tratament.

Vaccinurile vii, pe baza embrionilor de găină, sau a culturilor celulare și de patogenitate scăzută variabilă pot fi administrate prin intermediul picăturilor oftalmice, apei de băut, sau pe cale SC, la vârsta de 1–21 zile. Replicarea acestor vaccinuri și, prin urmare, răspunsul imun, pot fi alterate de anticorpii materni, cu toate că tulpinile vaccinale mai virulente pot anula niveluri mai ridicate ale anticorpilor materni.

Vaccinurile cu vector care exprimă proteina IBDV VP2 în herpesvirusul curcilor (HVT), poate fi utilizat in ovo, sau la ecloziune. Aceste vaccinuri HVT-IBD nu sunt afectate de anticorpii materni. Vaccinurile care folosesc virusuri vii atentuate se leagă de anticorpi (vaccinuri imuno-complexe) sunt disponibile, de asemenea, pentru administrare in ovo, sau la ecloziune.

Nivelurile ridicate de anticorpi materni pot minimiza infecția timpurie, imunosupresia consecutivă, sau pe ambele. Efectivele de reproducție ar trebui vaccinate o dată, sau de mai multe ori, în timpul perioadei de creștere, inițial cu un vaccin viu și apoi, chiar înainte de producerea ouălor, cu un vaccin inactivat, cu un adjuvant uleios. Sunt disponibile vaccinuril inactivate, pe bază de embrion de găină, bursă, sau cultură celulară. Vaccinurile acestea din urmă induc niveluri de anticorpi mai ridicate, mai uniforme și mai persistente, comparativ cu vaccinurile vii. Statusul imun al efectivelor de reproducție ar trebui monitorizate periodic, printr-un test serologic cantitativ, precum neutralizarea virală, sau ELISA.

Obiectivul oricărui program de vaccinare pentru IBD ar trebui să utilizeze vaccinurile care se potrivesc cel mai bine profilului antigenic al virusurilor din teren. Se poate utiliza testarea de diagnostic pentru secvențele genomice ale tulpinilor din teren, pentru a selecta cel mai potrivit program de vaccinare.