CARE ESTE CAUZA ACESTEI BOLI?
Unele studii raportează că majoritatea cazurilor de mastită sunt cauzate de agenți patogeni precum Escherichia coli, Staphylococcus aureus, Streptococcus dysgalactiae, Streptococcus agalactiae, Streptococcus uberis și Actinomyces pyogenes. Pe baza experienței din teren, știm că noile tehnologii precum și noua metoda de abordare a tratamentului și prevenirii mastitei in efectivele de vaci de lapte, au schimbat semnificativ prevalența tipurilor de bacterii specifice.
Agenți infecțioși
Agenții patogeni pot fi împărțiți în două grupe principale, contagioși și de mediu:
1.Agenții patogeni contagioși sunt de obicei transmiși de la o vacă la alta în timpul mulsului, de către persoana care efectuează mulsul sau de aparatul automat de muls. Experiența din teren ne-a învățat că noile tehnologii, precum și noile abordări de tratament și prevenție a mastitei au redus semnificativ prevalența patogenilor contagioși precum Staphylococcus aureus, Streptococcus agalactiae și Streptococcus dysgalactiae.
2. Cu toate acestea, în prezent atât Escherichia coli, Streptococcus uberis cât și stafilococii coagulazo-negativi joacă un rol foarte important în dezvoltarea mastitei. Acești agenți patogeni infectează vacile prin contactul lor cu mediul contaminat, cum ar fi așternutul din boxă. De aceea, acestia sunt denumiți agenți patogeni de mediu.
CUM SE RĂSPÂNDEȘTE?
Cu puține excepții, mastita apare atunci când microbii intră în mamelon prin canalul papilar. Aproape orice microb* poate profita și invada canalul papilar, provocând mastită.
*Agentul patogen care poate prolifera numai dacă mediul local este suficient de prielnic pentru multiplicarea lui, cum ar fi de exemplu un agent patogen care ajunge pe mamelon și genereaza doar local un proces infectios.
CARE SUNT SEMNELE?
Mastita clinică
Dacă mastita generează simptome clinice, este denumită mastită clinică. Mastita clinică poate fi recunoscută prin aspectul modificat al ugerului și/sau al laptelui. Frecvent, ugerul este roșu, tumefiat și dureros. Laptele poate avea aspect hemoragic, poate conține puroi sau flocoane și cheaguri. Uneori, laptele are un miros modificat.
În cazurile ușoare, se observă doar câteva flocoane și cheaguri la primele jeturi de lapte. În cazurile grave, laptele poate avea aspect hemoragic sau seros. Mastita clinică poate fi acută sau poate evolua sub forma de mastită cronică.
Probabilitatea apariției mastitei clinice este maximă în primele 30 de zile după fătare, probabil pentru că imunitatea vacii este scăzută în această perioadă cu producție ridicată de lapte.
Mastita subclinică
În cazul mastitei subclinice, țesutul mamar este inflamat fără simptome vizibile pe uger și/sau în lapte. Cu toate acestea, numărul de celule inflamatorii (celule somatice) din sferturile cu mamita subclinică este mai mare decât cel din sferturile sănătoase.
Vacile cu un număr de celule somatice (NCS) mai mare de 200.000 celule/ml sunt considerate cu infectie mamara. Numărul de celule poate fi determinat cu ajutorul unui contor Fossomatic pentru numărarea celulelor, dar și cu testul CMT (testul Californian de mastită). Bacteria care cauzează infecția poate fi identificată prin efectuarea unui examen bacteriologic pe proba de lapte. Este necesar să rețineți că fiecare proces care determină scăderea productiei de lapte (LDA – deplasarea de abomasum, șchiopătura, lactatia prelungită sau doar târzie etc.) influenteaza creșterea relativa a SCC fără nicio inflamație, deoarece o cantitate mai mică de lapte va fi în cisterna mamara in timp ce numărul de celule somatice va fi la același nivel.
ASPECTE CARE TREBUIE LUATE ÎN CONSIDERARE:
- determinarea NCS pentru fiecare vaca poate ajuta la identificarea celor cu valori mari ale NCS; de asemenea, determinarea NCS pentru fiecare sfert mamar este și mai utilă, pentru identificarea sfertului/sferturilor afectate.
- o singură valoare NCS ridicată la o vacă nu este motiv de sacrificare a acesteia, însă reprezintă punctul de plecare pentru investigații suplimentare.
CUM DIAGNOSTICAȚI MASTITA?
Dacă observați semne de mastită, vă recomandăm să luați toate măsurile corespunzătoare de control a bolii, pentru a evita complicațiile ulterioare și răspândirea ei în efectiv.
Mulgerea catorva jeturi de lapte de la o vacă și examinarea acestuia, înainte de muls, este în continuare cea mai bună metodă de detectare a celor mai timpurii cazuri de mastită clinică. Acest lucru se datorează faptului că modificările din lapte sunt adesea primul semn de mastită. Modificările de aspect ale laptelui (cheaguri, flocoane, modificări de culoare sau consistență) pot fi observate atunci când laptele este extras pe o suprafață închisă la culoare. Modificările laptelui sunt specifice patogenului care cauzează infecția. Astfel, cheagurile și flocoanele sunt cel mai frecvent observate la mastita provocată de stafilococi și streptococi, în timp ce laptele de culoarea paielor este în general asociat infectiei cu Escherichia coli. În sistemul modern de crestere a vacilor pentru lapte, fermierii pot depista o mastita mult mai repede, datorită parametrilor care pot fi evaluați în timpul procesului de muls, date care se regasesc in computerul fermei. Un exemplu este conductivitatea electrica a laptelui. Monitorizarea acestui parametru permite initierea unui tratament mamar mult mai precoce pentru a reduce astfel impactul mastitei clinice.
Diagnosticarea mastitei se bazează pe examenul bacteriologic al laptelui, din sfertul afectat. Acest lucru se face de obicei într-un laborator. În plus, după izolarea și identificarea bacteriilor este necesară o antibiogramă. Antibiograma arată cât de sensibile sunt bacteriile izolate la diferite antibiotice. Identificarea agentului patogen care cauzează infecția și a sensibilității acestuia ajută la elaborarea unui protocol de tratament.
IMPORTANT!
În timpul prelevării probelor de lapte este necesară respectarea unui standard ridicat de igienă, pentru a obține diagnosticul corect prin evitarea contaminării probelor.
CUM PUTEȚI CONTROLA MASTITA?
Noile infectii sunt prevenite prin concentrarea eforturilor de management pentru reducerea prezenței agenților patogeni la vârful mamelonului.
Prevenirea mastitei clinice este în esență identică cu cea pentru mastita subclinică. Deoarece majoritatea mastitelor clinice sunt cauzate de agenți patogeni care provin predominant din mediu, este esențială reducerea expunerii la așternutul contaminat, imbunatatirea conditiilor din adăposturi sau de pe terenuri și pășuni. Cu toate acestea, o bună igienă înainte de muls, care să asigure că ugerul este curat și uscat înainte de atașarea aparatului de muls, precum și menținerea sănătății vârfului mamelonului, au un efect pozitiv asupra controlului bolii.
În cazul agenților patogeni contagioși, cea mai importantă practică de management pentru a preveni transmiterea de noi infecții este utilizarea unui germicid eficient, cu care să fie curățate mameloanele după muls.
Perioada de repaus mamar
Momentul de vârf pentru infecțiile cu bacterii care provoacă mastită de mediu este perioada de repaus mamar. Adesea, infecțiile apărute în perioada de repaus mamar sunt depistate doar atunci când vaca manifesta mamita după fătare. Pentru a controla mastita de mediu, trebuie să ne concentrăm pe managementul mediului ambiant, pe tot parcursul lactației. Prevenirea contaminării vacilor din mediul ambiant, în perioada de repaus mamar, este la fel de importantă ca și la vacile aflate în perioada de lactație.
Controlul mastitei de mediu include:
- curățarea sau schimbarea regulată a așternutului,
- reducerea stresului termic,
- îndepărtarea părului de pe uger,
- prevenirea traumelor mameloanelor,
- reducerea edemului mamar la vacile aflate în apropierea parturitiei, prin managementul aportului nutrițional de potasiu și sodiu,
- evitarea zonelor care acumulează apă,
- întreținerea boxelor pentru un comportament adecvat de odihna,
- prevenirea degerăturilor și a expunerii la muște.
DE ȘTIUT!
- Perioada de repaus mamar este o parte esențială in viata productiva a vacii de lapte. Această perioadă permite repararea și refacerea epiteliului intramamar, astfel încât, atunci când lactatia începe din nou, producția de lapte este optimă. Este necesară o perioadă de repaus mamar de cel puțin 40 de zile pentru a obține o producție optimă de lapte. Dacă perioada este mai scurtă de 40 de zile, producția de lapte va fi mai scazuta.
- Terapia în timpul perioadei de repaus mamar reduce riscul de noi infecții ,,de mediu”, în special la vacile cu antecedente de mastită sau NCS mare.