RUJET, PARVOVIROZĂ ȘI LEPTOSPIROZĂ


Rujet (Erysipelothrix rhusiopathiae), parvoviroza (PVP) şi leptospiroza sunt unele dintre principalele cauze infecţioase ale pierderilor de reproductie la porcine. Toate cele 3 pot cauza îmbolnăvi sau pot duce la pierderi de reproducție în timpul gestaţiei.

Rujetul, produs de bacteria Erysipelothrix rhusiopathiae (E. rhusiopathiae), parvoviroza şi leptospiroza sunt unele dintre cele mai importante cauze infecţioase care determină pierderi reproductive la suine. Infecţia cu E. rhusiopathiae, parvovirusul porcin (PVP) sau bacterii din genul Leptospira pot produce boli subclinice. În timpul gestaţiei pot determina tulburări reproductive severe. De aceea, controlul şi prevenţia bolilor asociate cu aceşti 3 patogeni este cheia asigurării unei bune performanţe reproductive în efectivele de reproducere.

EPL ESTE ÎN GENERAL ASOCIAT CU:

Cei 3 agenţi infecţioşi sunt
distribuiţi la nivel mondial.

Rujetul poate fi văzut la porcii de toate vârstele (leziuni ale pielii, artrită şi simptome reproductive la scroafe).

PVP poate provoca probleme grave de reproductie la femelele gestante susceptibile.

Porcii infectaţi cu Leptospira rareori dezvoltă ei înşişi semne clinice.

ASPECTE CHEIE


E. rhusiopathiae, PVP şi Leptospira sunt răspândite in toată lumea. În timp ce doar un număr mic de serotipuri Leptospira sunt endemice în anumite zone sau ţări, E. rhusiopathiae si PVP sunt ubicvitare.


Rujetul poate fi întâlnit în efectivele de porci de toate vârstele, deşi adulţii şi tineretul de peste 12 săptămâni sunt mai des afectaţi. Rujetul este asociat de obicei cu leziuni cutanate şi artrită, dar la scroafe poate cauza de asemenea simptome reproductive cum sunt infertilitatea, avortul, şi un număr crescut de fetuși mumifiaţi si născuţi morţi.


PVP se multiplică în mod normal în intestinul porcului fără a determina semne clinice. Totuşi, poate cauza probleme reproductive serioase la femelele gestante susceptibile, de obicei la scrofiţe şi la scroafele cu paritate redusă fără imunitate împotriva virusului.


Porcii infectaţi cu Leptospira dezvoltă rar semne clinice ei înşişi. Tulburările reproductive, evidenţiate de infertilitate şi avort sporadic, sunt cele mai întâlnite semne clinice la scroafele gestante, şi poate apare transmiterea pe cale sexuală.

IMPACT

Rujetul, parvoviroza şi leptospiroza au răspândire globală, cu o prevalenţă raportată variind între studii:

  • Se estimează ca aproximativ 30-50% dintre porcii sănătoși sunt purtători de E. rhusiopathiae.
  • Un număr total de 39,952 de cazuri de rujet au fost raportate în Ucraina din 2006 până în 2017. În plus, Rujetul a fost responsabil pentru motivul refuzului a 37.36% dintre carcasele întregi într-un abator de porci din Toscana (Italia). 
  • 20.2% probe seropozitive la Leptospira au fost raportate recent în Germania, cu o tendinţă crescătoare în timp, de la 16.3% în 2011 până la 30.9% in 2016.
  • PVP a fost izolat in 60% şi respectiv 61% dintre inimile şi amigdalele, colectate într-un abator din Germania. 
  • Mulţumită răspândirii vaccinarii în efectivele de reproducţie o prevalenţă scăzută a PVP de 6.2% a fost raportată recent în cazul avorturilor din Italia.

Rujetul

În Marea Britanie, s-a estimat că un efectiv de reproducţie cu 400 de scroafe în care ar izbucni un focar de Rujet ar putea pierde 388 de porci din cauza avorturilor şi mortalităţii scroafelor. În 2008 asta ar fi costat 14,000£.

Rujetul cronic într-un efectiv în faza de finisare de 600 de capete din Marea Britanie poate determina eutanasierea a 58 de porci şi refuzarea a 31 de porci cu o pierdere de 17,451£ pe o perioadă de 6 luni.

Parvoviroza

A fost estimat un deficit de 678 de purcei înţărcaţi sau 2.26 porci per scroafă per an, şi un cost de până la 28,340$ (95$ per scroafă) din cauza unui focar de PVP într-o fermă de 300 de scroafe.

Leptospiroza

O epidemie de Leptospira care a durat patru luni ,într-un efectiv de 300 de scroafe, a dus la o scădere în producţia anuală de 1.3 porci per scroafă per an sau cu mai puţin de 400 de porci înţărcaţi. La un cost marginal de 35£ per porc, asta a condus la un cost de 14,000£.

IMPACT ENORM

Costurile anuale asociate cu EPL sunt:



RUJETUL

Epidemia de Rujet acut ar putea costa £14,000
la un efectiv de 400 de scroafe de reproducţie (UK).

Rujetul cronic ar putea determina o pierdere totală de £17,450
pe o perioadă de 6 luni la un efectiv de 600 de capete de animale la ingrasat (UK).

PARVOVIROZA

A fost estimat un cost de până la 28,340 USD (95 USD per scroafă)
datorită unui focar de PVP într-o fermă de 300 de scroafe.

LEPTOSPIROZA

Un focar de Leptospira care a durat 4 luni la un efectiv de 300 de scroafe
a crescut costul marginal la 35£ per porc
ceea ce a implicat
un cost de £14,000 (UK).

FORMA CLINICĂ

E. rhusiopathiae evolueaza sub forma a trei manifestări clinice principale la animale: forma acută, subacută și cronică. La scroafe, debutul rujetului acut poate fi subit, determinând o creştere a avorturilor, purcei născuți morţi, șchiopătură şi chiar moarte datorată infecţiei generalizate sau septicemiei. La porcii în creştere, forma acută este caracterizată de leziuni cutanate tipice romboide (în formă de diamant), urticarie şi febră, în timp ce în forma cronică este prezentă artrita.

Aspecte cheie pentru recunoaşterea rujetului:

  • Febră, de obicei fără simptome respiratorii sau diaree.
  • Zone de piele discrete, tumefiate de la roşu la violet, de obicei având o formă romboidă sau de diamant.
  • Articulaţii inflamate şi șchiopătură.
  • Endocardită (veruci pe valvele atrio-vebtriculare).

Infecţia cu PVP este asimptomatică la toate suinele cu excepţia fetuşilor în dezvoltare. La scroafele gestante susceptibile, predominant la scrofiţe, virusul traversează bariera placentară determinând pierderi reproductive reprezentate prin purcei născuți morţi, fetuși mumifiaţi, moarte embrionică, infertilitate (sindrom SMEDI) si estru întârziat. Avorturile atribuite virusului sunt rare.

Aspecte cheie pentru recunoaşterea parvovirozei:

  • O creştere a numărului purceilor mumifiaţi și născuți morţi.
  • Diverse dimensiuni și grade ale mumificării fetale.
  • Număr scăzut de pui.
  • Eşecuri la fătare.
  • Estru neregulat al animalelor montate.

Semnele clinice ale leptospirozei trec de obicei neobservate la scroafele mature, negestante şi la porcii în creştere. Femelele gestante infectate avortează de obicei în ultima parte a gestaţiei. În multe cazuri, fetuşii sunt duşi aproape la termen, dar pot fi mumifiaţi, morţi sau neviabili la fătare. Porcii în faza de finisare pot prezenta focare diseminate de nefrită interstiţială sau cicatrizare renală generalizată care poate fi observată doar la abator ca :”rinichi cu pete albe”.

Aspecte cheie pentru recunoaşterea leptospirozei:

  • Avorturi, în special în ultima parte a gestaţiei.
  • O creştere a numărului purceilor născuți neviabili, morţi şi mumifiaţi.
  • Infertilitate (estru regulat sau neregulat).

DIAGNOSTIC

Tulburările reproductive la scroafe pot apare dintr-o gamă variată de cauze, atât de natură infecţioasă cât şi neinfecţioasă. În acest caz , rujetul, parvoviroza şi leptospiroza au în comun unele caracteristici de prezentare clinică, aşadar, este necesar un diagnostic corect, luând în considerare patru factori importanţi pentru diferenţierea bolilor:

1

Registrele de performanţă a reproducţiei.

2

Semnele clinice.

3

Evaluarea macroscopică a fetuşilor.

/4

//Testarea în laborator.

  • Când există ţesut fetal proaspăt recoltat, izolarea E. rhusiopathiae, PVP şi Leptospira prin PCR este testul principal, deoarece un rezultat pozitiv este un indicator important al etiologiei problemei de reproducţie.
  • Ser sau fluide fetale, purcei născuţi morţi, sau ser din cordonul ombilical dinaintea ingestiei de colostru pot fi de asemenea testate pentru anticorpii specifici ai PVP sau Leptospira. Deoarece anticorpii maternali nu pot traversa bariera placentară, anticorpii fetusului indică o infecţie intrauterină..
  • Când ţesuturile fetale nu sunt disponibile, serologia femelelor poate fi de ajutor. În acest caz, probele de ser ar trebui evaluate în perechi, dacă titrul de anticorpi creşte din faza acută (la momentul tulburării reproductive) până în faza de convalescenta (2-4 săptămâni mai târziu) atunci probele de ser reprezintă diagnosticul.

CONTROL

Controlul şi prevenţia rujetului, parvovirozei şi a leptospirozei reprezintă cheia pentru asigurarea unei performanţe reproductive bune în efectivele de reproducţie. Măsurile de control ar trebui să includă o biosecuritate strictă, protocoale de igiena, vaccinări şi medicaţie atunci când este necesar.

Regulile de aur pentru diagnosticarea bolii asociate EPL sunt:

BIOSECURITATEA

incluzând programe de control strict al rozătoarelor și păsărilor pentru minimizarea infecţiei de la alte specii de animale. Spre exemplu, rozătoarele pot fi purtătoare atât de E. rhusiopathiae cât şi de Leptospira.

IGIENA

incluzând protocoale de curăţenie şi dezinfecţie ale halelor/compartimentelor între loturile de porci. Această măsură este importantă în special pentru E. rhusiopathiae şi PVP, deoarece pot rămâne contaminate pentru lungi perioade de timp, iar instrumentele sau halele contaminate pot fi de aceea o sursă constantă de infecţii.

VACCINAREA

pentru îmbunătăţirea imunităţii şi reducerea prevalenţei bolii.

MEDICAŢIA

dacă izbucneşte un episod de rujet sau leptospiroză . Antimicrobienele sunt de obicei eficiente în controlarea semnelor clinice, deşi nu elimină infecţia complet .

Cum poate ajuta vaccinarea împotriva E. rhusiopathiae + PVP + Leptospira?

  • Protecţia embrionilor şi fetuşilor împotriva infecţiei cu PVP şi Leptospira:
    • Reducerea ratei de fetuşi mumifiaţi şi născuti morţi.
    • Reducerea mortalităţii la purcei înainte de înţărcare.
  • Îmbunătăţirea în ansamblu a performanţelor reproductive:
    • Fertilitate îmbunătăţită şi o rată a fătărilor îmbunătăţită.
    • Reducerea ratei avorturilor.
    • Creşterea numărului de purcei înţărcaţi per scroafă.
  • Protecţia scroafelor împotriva E. rhusiopathiae
  • Reducerea antibioterapiei în efectivele de reproducţie
  • Reducerea transmiterii de E. rhusiopathiae, PVP si Leptospira

Orice efectiv, indiferent de statusul lui de sănătate, este puţin probabil sa fie indemn de infecţia cu E. rhusiopathiae şi PVP, de aceea eradicarea nu este posibilă sau este puţin probabilă. De asemenea Leptospiroza este foarte probabil să rămână endemică în efectivele de suine, cu toate acestea au fost raportate programe de eradicare. Eradicarea Leptospirozei a fost realizată la populaţiile de suine crescute în condiţii de biosecuritate strictă folosind o combinaţie de medicamente, cu sau fără vaccinare, împreună cu măsuri pentru eliminarea infecţiei din mediu.

CUM SĂ CONTRACARAȚI BOALA

FII MEREU INFORMAT

Dacă doriți să fiți la curent cu noutăți despre afecțiuni și despre produsele noastre, vă rugăm să vă înregistrați.

CURIOZITĂȚI

Rujetul şi leptospiroza sunt boli contagioase ale suinelor şi ale altor specii de animale, inclusiv oamenii. Aşadar, ambele boli reprezintă potenţiale zoonoze ocupaţionale cu implicaţii în sănătatea publică.

Majoritatea virusurilor nu supravieţuiesc în afara gazdei pentru o perioadă lungă de timp. Totuşi, PVP este neobişnuit în acest sens, deoarece poate persista în mediul înconjurător timp de multe luni, şi este rezistent la majoritatea dezinfectanţilor. De aceea PVP este atât de extins distribuit şi atât de dificil, dacă nu imposibil , de eliminat din efectivele de suine.

Leptospiroza suinelor este o boală cauzată de o varietate de bacterii din genul Leptospira. Aceste bacterii sunt împărţite în aproximativ 200 de serogrupuri şi serotipuri (ex. Australis, Pomona). Într-un areal geografic, anumite serotipuri sunt prevalente şi se adaptează la o anumită gazdă de intreţinere.

LECTURI RECOMANDATE

  • Guardone L, Vitali A, Fratini F, Pardini S, Cenci Goga BT, Nucera D, Armani A. A Retrospective Study after 10 Years (2010-2019) of Meat Inspection Activity in a Domestic Swine Abattoir in Tuscany: The Slaughterhouse as an Epidemiological Observatory. Animals (Basel). 2020;10:1907.
  • White M. Erysipelas: Why is it still a problem after 100 years? The Pig Site (2008). Available online at: https://thepigsite.com/articles/erysipelas-why-is-it-still-a-problem-after-100-years
  • Strutzberg-Minder K, Tschentscher A, Beyerbach M, Homuth M, Kreienbrock L. Passive surveillance of Leptospira infection in swine in Germany. Porcine Health Manag. 2018;4:10.  
  • Streck AF, Homeier T, Foerster T, Fischer S, Truyen U. Analysis of porcine parvoviruses in tonsils and hearts from healthy pigs reveals high prevalence and genetic diversity in Germany. Arch Virol. 2013;158:1173-80.
  • Salogni C, Lazzaro M, Giacomini E, Giovannini S, Zanoni M, Giuliani M, Ruggeri M, Pozzi P, Pasquali P, Boniotti MB, Alborali GL. Infectious agents identified in aborted swine fetuses in a high-density breeding area: a three-year study. J Vet Diagn Invest. 2016;28:550-4.
  • Parke CR, Burgess GW. An economic assessment of porcine parvovirus vaccination. Aust Vet J. 1993;70:177-80.

Descărcați materialele de prezentare


RO-NON-210800003