Rujetul, parvoviroza şi leptospiroza au răspândire globală, cu o prevalenţă raportată variind între studii:

• Se estimează ca aproximativ 30-50% dintre porcii sănătoși sunt purtători de E. rhusiopathiae.
• Un număr total de 39,952 de cazuri de rujet au fost raportate în Ucraina din 2006 până în 2017. În plus, Rujetul a fost responsabil pentru motivul refuzului a 37.36% dintre carcasele întregi într-un abator de porci din Toscana (Italia). 
• 20.2% probe seropozitive la Leptospira au fost raportate recent în Germania, cu o tendinţă crescătoare în timp, de la 16.3% în 2011 până la 30.9% in 2016.
• PVP a fost izolat in 60% şi respectiv 61% dintre inimile şi amigdalele, colectate într-un abator din Germania. 
• Mulţumită răspândirii vaccinarii în efectivele de reproducţie o prevalenţă scăzută a PVP de 6.2% a fost raportată recent în cazul avorturilor din Italia.

Rujetul

În Marea Britanie, s-a estimat că un efectiv de reproducţie cu 400 de scroafe în care ar izbucni un focar de Rujet ar putea pierde 388 de porci din cauza avorturilor şi mortalităţii scroafelor. În 2008 asta ar fi costat 14,000£.

Rujetul cronic într-un efectiv în faza de finisare de 600 de capete din Marea Britanie poate determina eutanasierea a 58 de porci şi refuzarea a 31 de porci cu o pierdere de 17,451£ pe o perioadă de 6 luni.

Parvoviroza

A fost estimat un deficit de 678 de purcei înţărcaţi sau 2.26 porci per scroafă per an, şi un cost de până la 28,340$ (95$ per scroafă) din cauza unui focar de PVP într-o fermă de 300 de scroafe.

Leptospiroza

O epidemie de Leptospira care a durat patru luni ,într-un efectiv de 300 de scroafe, a dus la o scădere în producţia anuală de 1.3 porci per scroafă per an sau cu mai puţin de 400 de porci înţărcaţi. La un cost marginal de 35£ per porc, asta a condus la un cost de 14,000£.

E. rhusiopathiae evolueaza sub forma a trei manifestări clinice principale la animale: forma acută, subacută și cronică. La scroafe, debutul rujetului acut poate fi subit, determinând o creştere a avorturilor, purcei născuți morţi, șchiopătură şi chiar moarte datorată infecţiei generalizate sau septicemiei. La porcii în creştere, forma acută este caracterizată de leziuni cutanate tipice romboide (în formă de diamant), urticarie şi febră, în timp ce în forma cronică este prezentă artrita.

Aspecte cheie pentru recunoaşterea rujetului:

• Febră, de obicei fără simptome respiratorii sau diaree.
• Zone de piele discrete, tumefiate de la roşu la violet, de obicei având o formă romboidă sau de diamant.
• Articulaţii inflamate şi șchiopătură.
• Endocardită (veruci pe valvele atrio-vebtriculare).

Infecţia cu PVP este asimptomatică la toate suinele cu excepţia fetuşilor în dezvoltare. La scroafele gestante susceptibile, predominant la scrofiţe, virusul traversează bariera placentară determinând pierderi reproductive reprezentate prin purcei născuți morţi, fetuși mumifiaţi, moarte embrionică, infertilitate (sindrom SMEDI) si estru întârziat. Avorturile atribuite virusului sunt rare.

Aspecte cheie pentru recunoaşterea parvovirozei:

• O creştere a numărului purceilor mumifiaţi și născuți morţi.
• Diverse dimensiuni și grade ale mumificării fetale.
• Număr scăzut de pui.
• Eşecuri la fătare.
• Estru neregulat al animalelor montate.

Semnele clinice ale leptospirozei trec de obicei neobservate la scroafele mature, negestante şi la porcii în creştere. Femelele gestante infectate avortează de obicei în ultima parte a gestaţiei. În multe cazuri, fetuşii sunt duşi aproape la termen, dar pot fi mumifiaţi, morţi sau neviabili la fătare. Porcii în faza de finisare pot prezenta focare diseminate de nefrită interstiţială sau cicatrizare renală generalizată care poate fi observată doar la abator ca :”rinichi cu pete albe”.

Aspecte cheie pentru recunoaşterea leptospirozei:

• Avorturi, în special în ultima parte a gestaţiei.
• O creştere a numărului purceilor născuți neviabili, morţi şi mumifiaţi.
• Infertilitate (estru regulat sau neregulat).